ASIGURÁRE, asigurări, s. f. Acțiunea de a (se) asigura și rezultatul ei. 1. Punere în siguranță; garantare. 2. Încredințare, promisiune fermă. 3. Operație financiară, decurgând dintr-un contract sau dintr-o obligație prevăzută de lege, prin care asigurătorul se obligă ca, în schimbul unei prime, să despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar suferi în urma unor întâmplări independente de voința lui. ◊ Asigurări sociale = formă de ocrotire a oamenilor muncii constând în acordarea de ajutoare materiale și medicale în cazuri de boală, în trimiterea la odihnă sau la cură etc. Vezi definitia »

GLISÁRE s.f. Faptul de a glisa. ♦ Lansare prin alunecare pe un plan înclinat. [< glisa]. Vezi definitia »

BĂȘICÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) bășica. Vezi definitia »

CAPSOMERE (‹ fr.) s. f. pl. Unități structurale ale capsidei dispuse simetric (helicoidal sau cuboidal). Numărul lor constituie un criteriu de clasificare a virusurilor. Vezi definitia »

NEDEZVOLTÁRE s. f. v. AGENEZIE (1). Dezvoltare insuficientă sau nedezvoltare a unui organ sau a unui țesut în perioada embrionară. [DEX '98] Vezi definitia »