CURBÚRĂ s. f. îndoitură în formă de arc, arcuire; locul îndoiturii. ◊ regiune muntoasă, deluroasă în formă de semicerc. (< fr. courbure) Vezi definitia »

FITOGENÉZĂ s. f. originea și evoluția plantelor. (< fr. phytogenèse) Vezi definitia »

CHENÓZĂ sau KENÓZĂ ({s} gr. kenosis „golire”) s. f. (REL.) Consecință a unirii ipostatice, constînd în lipsirea sau „golirea” lui Iisus Hristos de slava avută înainte de întrupare și asumarea firii omenești sau coborîrea lui la starea de om, ferit însă de păcat; reversul c. este îndumnezeirea firii omenești din Iisus Hristos. Vezi definitia »

VERÚCĂ s. f. excrescență papilară provocată de un virus; aluniță, neg. (< lat. verruca) Vezi definitia »

ECOSÉZĂ s. f. vechi dans popular scoțian cu un tempo vioi; melodia corespunzătoare. (< fr. écossaire) Vezi definitia »