BUFÉU, bufeuri, s. n. Răbufnire subită, puternică și trecătoare de febră, puls accelerat, palpitații, enervare, stare de rău etc., provocate de diverse tulburări organice. ♦ Aer care iese pe gură. ♦ Mișcare bruscă și trecătoare, acces, răbufnire. – Din fr. bouffée. Vezi definitia »

PARANUCLÉU s. m. corpuscul coexistent cu nucleul propriu-zis al celulei. (< engl. paranucleus) Vezi definitia »

șuldéu, șuldéi, s.m.m (reg.) 1. purcel (până la un an). 2. iepure (până la un an); vătui. Vezi definitia »

LICÉU s. n. ciclu în sistemul de învățământ, superior școlii generale. (< fr. lycée, lat. lyceum) Vezi definitia »

PNEU s.n. (Tehn.) Partea de cauciuc, compusă din anvelopă și camera cu aer, a unei roți de vehicul. [Pron. pneu. / < fr. pneu, cf. germ. Pneu]. Vezi definitia »