puiulúț, puiulúți, s.m. (reg.) pui mic, puișor. Vezi definitia »

HÂRBÁREȚ, -Ă, hârbareți, -e, adj. (Reg.) 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Fără căpătâi, haimana; hârbar. – Hârb + suf. -areț. Vezi definitia »

judéț (judéțe), s. n. – 1. Judecată, cercetare a unei cauze judiciare. – 2. Tribunal, for. – 3. Împărțire administrativă, ținut. – 4. (S. m.) Judecător, magistrat. – 5. (S. m.) Guvernator, conducător, căpetenie. – Mr. giudeț, megl. județ. Lat. iūdĭcium (Pușcariu 915; Candrea-Dens., 909; REW 4601; DAR), cf. it. giudizio, sp. juicio. Ipoteza lui Byck-Graur 34, care îl explică pe județ, prin jude, pl. judeci, pare improbabilă; cf. și S. Pop, Dacor., VIII, 62. – Der. județean, adj. (provincial). Cf. der. neol. judiciar, adj., din fr. judiciaire; judicios, adj., din fr. judicieux. Vezi definitia »

meslehéț s.n. (înv.) atribuție, slujbă. Vezi definitia »

GOGÂLȚ interj. Cuvânt care imită zgomotul făcut de cineva care înghite repede, cu lăcomie un aliment sau un lichid. – Onomatopee. Vezi definitia »