Definita cuvantului brețcu
BREȚCU 1. M-ții ~, masiv muntos în Carpații de Curbură, limitat de depr. Tîrgu Secuiesc la V și de obirșiile rîurilor Bîsca Mare și Oituz la E. Constituiți predominant din depozitele de fliș grezos și în mai mică măsură din șisturi argiloase și gresii. Alt. max.: 1.503 m (vf. Mușat). Nod hidrografic (de aici izv. numeroase pîrîuri: Brețcu, Orbat, Covasna, Zagon etc.). 2. Com. în jud. Covasna; 4.049 loc. (1991). Cherestea; mat. de constr. (cărămidă). Stație de c. f. Așezare civilă și castru roman de piatră (sec. 2). Biserică (sec. 18).
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu brețcu
CAZACU, Boris (1919-1987, n. Chișinău), lingvist român. M. coresp. al Acad. (1963), prof. univ. la București. Specialist în dialectologie („Studii de dialectologie română”), stilistică și istoria limbii literare („Istoria limbii române literare”, în colab.). Coordonator al „Noului atlas lingvistic pe regiuni – Oltenia”. Vezi definitia »
a i se acri cu / de (ceva / cineva) expr. a se plictisi de (ceva / cineva), a se sătura de (ceva / cineva) Vezi definitia »
BIBICESCU, Ioan G. (1848-1924, n. sat Berneți, jud. Mehedinți), folclorist și publicist român. Autorul unei bogate colecții de lirică populară, completată de balade, colinde, strigături și ghicitori („Poezii populare din Transilvania”). Vezi definitia »
BĂNĂRESCU, Petre Mihai (1921-2009, n. Craiova), zoolog român. M. coresp. al Acad. (1991). Specialist în fauna ihtiologică a apelor dulci din zona temperată nordică a globului și din România (sistematică, evoluție, ecologie). Studii de zoogeografie, zoologie sistematică (principiii și metode), ocrotirea naturii. Vezi definitia »
secu’ s. m. invar. securist, lucrător al Securității. Vezi definitia »