BLÓCHAUS s. n. 1. bloc². 2. comandă cuirasată din care se conduce o navă militară mare în timpul luptei. (< germ. Blockhaus) Vezi definitia »

SUPÚS, -Ă, supuși, -se, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Ascultător, plecat, smerit. ♦ Umilit, servil. 2. (Înv. și reg.) Așezat sub...; ascuns, pitit. II. S. m. și f. (Urmat de determinări care indică statul în discuție) Persoana care aparține, prin cetățenie, unui anumit stat; persoană aflată sub o protecție specială de ordin juridic a unui stat, fără a fi cetățean cu drepturi depline. ♦ (Înv.; la pl.) Locuitorii unei țări care depind de o autoritate centrală. – V. supune. Vezi definitia »

FRACTOCÚMULUS s. m. fragment de cumulus rupt de vânt, situat la joasă altitudine. (< fr. fractocumulus) Vezi definitia »

BACHUS (în mitologia romană), zeul vinului, al viței de vie și al beției orgiastice, Fiul lui Iupiter și al nimfei Semele. Identificat la greci cu Dionysos. Vezi definitia »

RUS², RÚSĂ, ruși, rúse, adj. Blond. (din sl. rŭsu; deriv. din lat. russus pare mai puțin prob., cf. roșu) Vezi definitia »