Definita cuvantului brînă
BRÎNĂ (‹ brîu) s. f. (GEOMORF.) Formă pozitivă de relief pusă în evidență prin eroziune diferențială pe un strat mai rezistent din versantul unui munte.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu brînă
OSTEOGENÉZĂ s. f. 1. proces de formare a osului; osificare. 2. parte a embriologiei care studiază formarea oaselor și a țesutului osos. (< fr. ostéogenèse) Vezi definitia »
SUPRATÁRĂ s. f. greutatea celui de-al doilea ambalaj al unei mărfi. (< supra1- + tară) Vezi definitia »
DEPENDÉNȚĂ, dependențe, s. f. Situația de a fi dependent; stare de subordonare, de supunere. – Din fr. dépendance. Vezi definitia »
ARIÉTĂ s. f. (muz.) arie de proporții reduse. (< it. arietta) Vezi definitia »
sfádă (-fézi), s. f. – Ceartă, dispută, neînțelegere, zîzanie. – Var. înv. svadă. Sl. svada (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 337; Conev 94). Nu se folosește în Munt. – Der. sfădi, vb. refl. (a se certa, a se dojeni, a se hărțui), din sl. sŭvaditi sę; sfădălie, s. f. (ceartă); sfădalnic (var. sfădicios, sfadnic, sfadăuș), adj. (certăreț, gîlcevitor), ultima var. prin contaminare cu bătăuș. Vezi definitia »