Definita cuvantului brînă
BRÎNĂ (‹ brîu) s. f. (GEOMORF.) Formă pozitivă de relief pusă în evidență prin eroziune diferențială pe un strat mai rezistent din versantul unui munte.

Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu brînă
ALIZARÍNĂ s. f. Substanță roșie, extrasă odinioară din rădăcina roibei, azi obținută prin sinteză. – Din fr. alizarine. Vezi definitia »
zacúscă s. f., g.-d. art. zacúștei; (sorturi) pl. zacúste Vezi definitia »
ELECTROENCEFALOGRÁMĂ s.f. Reprezentare grafică a activității electrice a creierului, obținută cu ajutorul electroencefalografului. [< fr. électro-encéphalogramme]. Vezi definitia »
MUTULÍCĂ, mutulici, s. m. 1. (Fam.) Persoană tăcută, timidă, care vorbește puțin; om prostuț, bleg. 2. (Bot.) Plantă al cărei rizom se întrebuințează ca leac împotriva durerilor abdominale (Scopalia carniolica).Mut + suf. -ulică. Vezi definitia »
grăunță, grăunțe s. f. 1. (la pl.) bani. 2. bijuterii de aur rupte în bucăți. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z