Definita cuvantului brom
BROM (‹ fr. {i}; {s} gr. bromos „miros urît”) s. n. Element chimic (Br.: nr. at. 35, m. at. 79,909, p. t. -7,3ºC, p. f. 58,78ºC), nemetal din familia halogenilor, lichid brun-roșiatic care dezvoltă vapori grei, sufocanți, cu miros neplăcut; are acțiune caustică asupra pielii, producînd arsuri grave; vaporii de b. atacă ochii și mucoasele; sub formă de săruri (bromuri) este folosit în medicină, în fotografie etc. A fost descoperit de chimistul francez A.J. Balard în 1826.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu brom
OCEANODRÓM, -Ă adj. (despre specii acvatice) care migrează în interiorul mediului marin. (< fr. océanodrome) Vezi definitia »
–NOM Element secund de compunere savantă, cu sensul de „care dirijează”, „diriguitor”, „conducător”. [< fr. -nome, it. -nomo, cf. gr. nomos]. Vezi definitia »
lácom (lácomă), adj. – 1. Mîncăcios, gurmand, nesătul. – 2. Vorace, devorator. – Megl. lacum. Sl. (bg.) lakomŭ (Miklosich, Lexicon, 331; Cihac, II, 163; Conev 86; DAR). – Der. lăcomos, adj.; lăcomește, adv.; lăcomi, vb., din sl. lakomiti sę, bg. lăkomja se; lăcomie, s. f., din sl. lakomije, bg. lakomija. – Din rom. provine mag. lákom (Edelspacher 24) și săs. lâkom, lâkomisch. Vezi definitia »
TRICRÓM, -Ă adj. Obținut prin tricromie; tricromic. [< fr. trichrome]. Vezi definitia »
TELOCROMOZÓM s. m. cromozom cu centromer terminal. (< fr. télochromosome) Vezi definitia »