FRÁUDĂ, fraude, s. f. Înșelăciune, act de rea-credință săvârșit de cineva, de obicei pentru a realiza un profit material de pe urma drepturilor altuia; hoție. ♦ Sumă sustrasă prin înșelăciune, prin defraudare. [Pr.: fra-u-] – Din fr. fraude, lat. fraus, fraudis. Vezi definitia »

BUBÓNICĂ adj.f. (În sintagma) Ciumă (sau pestă) bubonică = ciumă (sau pestă) care se manifestă prin buboane. – Din fr. bubonique. Vezi definitia »

SUZÉTĂ s.f. v. susetă. Vezi definitia »

MÁNCĂ, mance, s. f. (Reg.) Doică. – Din ucr. mamka. Vezi definitia »

HEXÓZĂ, hexoze, s. f. Nume generic dat monozaharidelor cu șase atomi de carbon în moleculă. – Din fr. hexose. Vezi definitia »