PARABÁZĂ s. f. parte a comediei antice grecești, la începutul piesei, în care autorul își exprima, prin glasul corifeului, propriile păreri și sentimente în legătură cu faptele înfățișate. (< fr. parabase, germ. Parabase) Vezi definitia »

DACÍTĂ s. f. exploziv în mine, care nu aprinde grizuul. (< fr. dacite) Vezi definitia »

PÚPĂ¹, pupe, s. f. Partea de dinapoi a corpului unei nave. – Din fr. poupe. Vezi definitia »

púrpură (púrpure), s. f. – Materie roșie. Lat. purpura (sec. XIX), cf. porfiră. – Der. purpuriu, adj. (roșu); împurpura, vb. (a înroși), după fr. empourprer. Vezi definitia »

ARBALÉTĂ, arbalete, s. f. (Înv.) Arc din oțel montat pe un pat de lemn (prevăzut cu un resort), folosit la aruncarea săgeților. – Fr. arbalète. Vezi definitia »