PLEȘCUÍ, pleșcuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla după chilipir, după câștig fără muncă. – Pleașcă + suf. -ui. Vezi definitia »

bîiguí (-uiésc, bîiguít), vb. – 1. A bîlbîi, a vorbi stîlcit. – 2. A vorbi incoerent, a delira. – 3. A zăpăci, a descuraja. – Var. buigui (cu der. săi). Creație expresivă, cf. bîjbîi. Nu pare convingător etimonul mag. bolyo(n)gni „a greși”, indicat de DAR și de Gáldi, Dict., 86. – Der. bîiguială, s. f. (exprimare fără șir; delir; confuzie); bîiguitor, adj. (bîlbîit; aiurit, zăpăcit); bîiguitură, s. f. (bîlbîială; delir). Vezi definitia »

șiruí², șírui, vb. IV (reg.; despre sămânță) a semăna peste brazde. Vezi definitia »

ștrofăluí², pers. 3 sg. ștrofăluiéște, vb. IV (reg.; despre cai) a șchiopăta. Vezi definitia »

șfincuí, șfincuiésc, vb. IV (reg.) a fura. Vezi definitia »