plăván (plăvánă), adj. – Bălan. – Var. plăvîi, plăviu, plăviț. Sl. plavŭ „alb”, plavinŭ „bălan” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 262), cf. slov. plavec „bou bălan”. Se folosește mai ales ca nume de bou; doar plăviță se zice și despre femeile blonde și înv. despre orice obiect auriu sau gălbui; cf. Coresi: căutați pămînturile, că sînt plăvițe, spre seceriș sînt. Cf. plăvaie, s. f. (varietate de struguri), format ca bălaie din bălan. Vezi definitia »

LEUȘCÁN, leușcani, s. m. (Fam.) Leușor. [Pr.: le-u-] – Din leu + suf. -uș-can. Vezi definitia »

MACEDONEÁN, -Ă, macedoneni, -e, s. m. și f., adj. 1. Persoană care face parte din populația de bază a Macedoniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Macedoniei sau populației ei, privitor la Macedonia sau la populația ei, originar din Macedonia. – Macedonia (n. pr.) + suf. -ean. Vezi definitia »

PELAGIÁN, -Ă adj. Referitor la pelagianism. // s.m. și f. Adept al pelagianismului. [Pron. -gi-an. / < fr. pélagien]. Vezi definitia »

VATMÁN, vatmani, s. m. Persoană care conduce un tramvai. [Acc. și: vátman] – Din fr. wattman. Vezi definitia »