Definita cuvantului amuțire
AMUȚÍRE, amuțiri, s. f. Faptul de a amuți; pierderea facultății de a vorbi. ♦ Fig. Încetare a oricărui zgomot.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu amuțire
EȘALONÁRE s.f. Acțiunea de a eșalona și rezultatul ei; repartizare, dispoziție pe eșaloane. [< eșalona]. Vezi definitia »
sclipuíre2, sclipuíri, s.f. (înv.) boltire, arcuire (în construcții). Vezi definitia »
CĂPIÉRE, căpieri, s. f. (Rar) Faptul de a căpia; cenuroză, căpială. [Pr.: -pi-e-] – V. căpia. Vezi definitia »
ÎMPĂCÁRE, împăcări, s. f. Acțiunea de a (se) împăca și rezultatul ei; împăciuire, împăcăciune. – V. împăca. Vezi definitia »
RIVALIZÁRE, rivalizări, s. f. Faptul de a rivaliza. – V. rivaliza. Vezi definitia »