Definita cuvantului bruce
BRUCE [brus], dinastie regală scoțiană (1306-1371), de origine normandă. Întemeiată de Robert B., rege al Scoției (1306-1329); privat de dreptul său de succesiune la tron, de către cuceritorul Scoției, Eduard I. Prizonier, a evadat și s-a proclamat rege. A luptat cu Eduard II, învingîndu-l la Bannockburn (21 iun. 1314).
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bruce
FIECÉ, adj. nehot. (Pop.) Care este, se socotește, se întâmplă, se ia etc. fiecare în parte, în fiecare zi etc.; fitece. Fiece om. Fiece zi. [Pr.: fi-e-. – Var.: fieșcé, fieștecé adj. nehot.] – Fie1 + ce. Vezi definitia »
LOCVÁCE adj. inv. vorbăreț, volubil, limbut. (< fr. loquace, lat. loquax, -acis) Vezi definitia »
FENÍCE s. m. v. fenix. Vezi definitia »
PREFÍCE s. f. pl. bocitoare tocmite pentru a plânge morții și a le proslăvi însușirile. (< lat. praeficae) Vezi definitia »
PORTAVÓCE, portavoce, s. n. Tub metalic (uneori prevăzut cu megafoane) care face legătura între cabina de comandă și diferitele compartimente sau posturi de lucru de pe o navă și prin care se transmit comunicări verbale în ambele sensuri; p. gener. megafon. – Din it. portavoce. Vezi definitia »