Definita cuvantului bruckner
BRUCKNER, Anton (1824-1896), compozitor și organist austriac. Simfonii, cantate, mise, cvartete, cvintet pentru coarde, remarcabile prin monumentalitate și măiestrie contrapuntică. Alături de Brahms, unul dintre marii simfoniști de după Beethoven. Teme caracterizate prin melodicitate de tip schubertian, cu frecvente inflexiuni populare (în scherzouri și părțile lente). Stilul său armonic este apropiat de cel al lui Wagner.

Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bruckner
CORĂBIÉR, corăbieri, s. m. Navigator, marinar pe o corabie; proprietar al unei corăbii. [Pr.: -bi-er] – Corabie + suf. -ar. Vezi definitia »
pipér (pipéri), s. m. – Plantă tropicală cu fructele folosite drept condiment (Piper nigrum). – Mr., megl. piper. Sl. piperĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Miklosich, Fremdw., 121; REW 6521; cf. Vasmer, Gr., 116), cf. sl. piprŭ, bg. piper, ngr. πιπέρι. – Der. piparcă (mr. pipercă), din mag. piperka (după Tiktin, Candrea și Gáldi, Dict., 151, din mag. páprika); pipăruș (var. piperuș), s. m. (Mold., ardei; piperul-lupului, Asarum europaeum; dans tradițional); pipera (var. pipăra), vb. (a pune piper); piperat, adj. (cu piper; picant, excitant; foarte scump, exorbitant); piperniță, s. f. (piperul-lupului; cimbru, Satureia hortensis; vas pentru piper măcinat), din pol. pipernicza (Cihac, II, 256), bg. pipernica (Conev 64) sau din piper cu suf. -niță. Din rom. provine ngr. πιπερᾶτος (asezonat cu piper). Vezi definitia »
MUCIFÉR, -Ă I. adj. care conține mucilagii. (< fr. mucifère) Vezi definitia »
mucarér (mucaréruri), s. n. – Confirmare anuală a domnitorului de către sultan și darul oferit de domn cu aceeași ocazie. – Var. mucarel. Tc. (arab.) mukarrer „confirmat” (Șeineanu, III, 82). Sec. XVIII, înv. Dubletul lui mucaremea, s. f. (cu același sens), din tc. mukareme „onoare”, sec. XVIII, înv. Vezi definitia »
REPÉR, repere, s. n. 1. Corp sau sistem de corpuri la care se raportează poziția unui corp fix sau mobil; semn sau obiect care ușurează orientarea. ♦ Semn trasat pe un obiect, pentru a permite recunoașterea poziției pe care trebuie sa o ocupe acel obiect într-un ansamblu; semn trasat pe diferite piese care trebuie să fie asamblate. ◊ Punct de reper = semn care servește la recunoașterea unui loc, la orientare. ♦ (Top.) Indicator de nivel servind la calcularea sau la verificarea altitudinii unui punct de pe teren. 2. (Tehn.) Mecanism, aparat de orientare. – Din fr. repère. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z