OSTEOGENÉZĂ s. f. 1. (Biol.) Parte a embriologiei care studiază formarea țesutului osos. 2. Osificare. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéogenèse. Vezi definitia »

HEMATOPORFIRÍNĂ s.f. (Biol.) Substanță de culoare roșie-închisă, rezultată din degradarea hemoglobinei. [< fr. hématoporphyrine]. Vezi definitia »

ALDÓZĂ s.f. (Chim.) Oză cu funcțiune de aldehidă. [< fr. aldose]. Vezi definitia »

VÂNTOÁICĂ s. f. (În superstiții) Duh rău, care dezlănțuie furtuni. – Vânt + suf. -oaică. Vezi definitia »

FÓSĂ s. f. 1. depresiune largă și puțin adâncă la suprafața unei structuri anatomice; cavitate. ♦ ~ nazală = fiecare dintre cele două jumătăți ale cavității nazale. 2. depresiune alungită și adâncă, pe fundul oceanelor; groapă abisală, depresiune mai mult sau mai puțin largă și adâncă în sol. 3. loc rezervat orchestrei în sălile de teatru muzical. 4. bazin de colectare a dejecțiilor. (< fr. fosse, it. fossa) Vezi definitia »