CARANTÍNĂ s. f. 1. izolare preventivă a oamenilor, animalelor, navelor sau mărfurilor care provin dintr-o regiune unde bântuie o epidemie. ◊ menținere în izolare a persoanelor bănuite că ar putea răspândi o boală contagioasă. ◊ restricții aplicate în vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor. ◊ izolare a unui organism vegetal, pentru o anumită perioadă, de pericolul contaminării cu un anumit agent patogen transmisibil. 2. (fig.) izolare. (< fr. quarantaine, rus. karentin) Vezi definitia »

SCALIÓLĂ s.f. Placă ușoară fabricată din ipsos cu zgură sau cu rumeguș, care se întrebuințează la construirea de pereți interiori ușori. [Pron. -li-o-. / < it. scagliola]. Vezi definitia »

MENÁDĂ, menade, s. f. (Mitol.) Bacantă; fig. femeie exaltată, nestăpânită. – Din fr. ménade. Vezi definitia »

pléșmă, pléșme, s.f. (reg.) boală care se manifestă prin inflamarea mucoasei bucale; stomatită. Vezi definitia »

OZOCHERÍTĂ s.f. Ceară minerală formată din hidrocarburi parafinice și folosită la fabricarea cerii, a lumânărilor etc. [< fr. ozokérite, cf. gr. ozein – a mirosi, keros – ceară]. Vezi definitia »