ROMANTÍSM s. n. 1. mișcare literară și artistică, apărută în Europa la sfârșitul sec. XVIII și începutul sec. XIX, ca o reacție împotriva clasicismului, prin suprimarea regulilor formale, prin introducerea notelor de lirism, de sensibilitate și imaginație și prin zugrăvirea de eroi excepționali. 2. ansamblu de aspecte proprii curentului romantic; înclinare spre lirism, spre visare, spre melancolie. 3. perioadă în istoria muzicii prin ruperea echilibrului formelor clasice în favoarea libertății și fanteziei, prin intensitatea și spontaneitatea expresiei. 4. (fil.) denumire dată teoriilor care pun accent pe intuiție ca metodă de cunoaștere, pe libertatea și spontaneitatea de gândire și de faptă, precum și pe pasiuni și interese în morală, ca o reacție contra filozofiei clasice, raționale. (< fr. romantisme) Vezi definitia »

ANEVRÍSM s.n. Dilatare patologică a pereților unei artere. [< fr. anévrisme, cf. gr. aneurysma – dilatare]. Vezi definitia »

CLANDESTINÍSM s.n. (Rar) Clandestinitate. [Cf. it. clandestinismo]. Vezi definitia »

METACROMATÍSM s.n. Metacromazie. [< fr. métachromatisme, cf. gr. meta – după, chroma – culoare]. Vezi definitia »

CEREBRALÍSM s. n. raționalism exagerat. (< engl. cerebralism) Vezi definitia »