FOTOELÉCTRIC, -Ă adj. Care se referă la fenomene electrice și luminoase. ◊ Celulă fotoelectrică = aparat care transformă energia luminoasă în energia unor curenți electrici; fotocelulă. [< fr. photoélectrique]. Vezi definitia »

ELECTROTÍPIC, -Ă, electrotipici, -ce, adj. Referitor la electrotipie; executat prin electrotipie. – Din fr. électrotypique. Vezi definitia »

BÁZIC, -Ă, bazici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are proprietățile unei baze (II). – Din fr. basique. Vezi definitia »

ONIC- v. onico-. Vezi definitia »

METACRÍLIC adj.m. Acid metacrilic = acid organic nesaturat, care se prezintă sub formă de lichid incolor cu miros neplăcut. [< fr. méthacrylique]. Vezi definitia »