ANARHÍE s. f. Stare de dezorganizare, de dezordine, de haos, într-o țară, într-o instituție etc.; nesupunere, indisciplină a individului față de o colectivitate organizată. ♦ Stare a producției, proprie regimului capitalist, în care (din cauza proprietății private asupra mijloacelor de producție) activitatea de producție socială este neplanificată și nedirijată, ducând la crize periodice și la șomaj. – După fr. anarchie (< gr.).

Sursa: DLRM