Definita cuvantului bruno
BRUNO, Giordano (1548-1600), filozof renascentist italian. Întemnițat de Inchiziție în 1592, a fost ars pe rug la Roma, ca eretic. Sub influența neoplatonismului italian, el preconiza să nu se folosească decît rațiunea pentru a cunoaște lumea. În dialogurile sale („Despre cauză, principiu și unitate”, „Despre infinit, univers și lumi”), a expus o filozofie panteistă (natura este „Dumnezeu în lucruri”). Dezvoltînd concepția heliocentrică a lui Copernic, a susținut existența unui Univers infinit cu o infinitate de lumi.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bruno
LINO- Element prim de compunere savantă cu sensul de „in”. [Var. lin-. / < lat. linum]. Vezi definitia »
TONO- v. tonic (2) [în DN]. Vezi definitia »
SINCRONO- elem. sincro-. Vezi definitia »
MEZZO-PIANO adv. (Muz.; indică modul de execuție) Cu intensitate redusă, mai tare decât piano. [Pr.: méțo-piáno] – Cuv. it. Vezi definitia »
GALVAN(O)- elem. „curent electric de conducție, depunere electrolitică”. (< fr. galvan/o/-, cf. Galvani) Vezi definitia »