IRONÍE s.f. 1. Cuvânt, frază conținând o ușoară batjocură, folosind semnificații opuse sensului lor obișnuit; zeflemea, persiflare. ◊ Ironia soartei = situație intervenită contrar tuturor așteptărilor, ca un joc neașteptat al întâmplării. 2. Categorie estetică și filozofică desemnând expresii sau imagini cu semnificații opuse sensului obișnuit, în scopul ridiculizării disimulate. ♦ Figură de stil prin care se enunță ceva pentru a se înțelege contrariul. [Gen. -iei. / < fr. ironie, cf. it., lat. ironia, gr. eironeia – întrebare]. Vezi definitia »

GRAFOMANȚÍE s.f. Tehnică devinatorie care pretinde a descifra caracterul unei persoane și viitorul ei din analiza scrisului. [Gen. -iei. / cf. it. grafomanzia]. Vezi definitia »

PERMUTÁȚIE s.f. Permutare. [Gen. -iei, var. permutațiune s.f. / cf. fr. permutation, lat. permutatio]. Vezi definitia »

VELOGRAFÍE, velografii, s. f. (Tipogr.) Procedeu de tipar înalt pentru obținerea de tipare artistice asemănătoare fotografiei. – Din fr. velographie. Vezi definitia »

sanologie Vezi definitia »