NORMÁ vb. tr. 1. a stabili norma de muncă pentru un anumit domeniu de activitate. ◊ a stabili cantitatea de materie primă, de combustibil etc. necesară. 2. a supune unei norme (1). (< normă) Vezi definitia »

PLASMA- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) plasmă (1), ”de plasmă (1)„. [Var. plasmo-. / < fr., gr. plasma]. Vezi definitia »

la prima expr. (intl.) buzunar exterior de haină. Vezi definitia »

PREZUMÁ vb. I. tr. (Rar) A judeca după anumite probabilități; a presupune. [P.i. prezúm. / < fr. présumer, cf. lat. praesumere]. Vezi definitia »

CÓMA, come, s. f. (Fiz.) 1. Aberație a sistemelor optice care constă în apariția unei imagini în formă de cometă. 2. Aberație a lentilelor electronice, caracterizată prin apariția unei estompări spre periferia imaginii. – Din fr. coma. Vezi definitia »