Definita cuvantului antetrupiță
ANTETRÚPIȚĂ, antetrupițe, s. f. Piesă la plugurile perfecționate, cu ajutorul căreia se obține o răsturnare perfectă și totală a brazdei. – Din ante- + trupiță.

Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu antetrupiță
jumétcă s.f. (reg.) de-a-jumitul, de-a-mija, de-a-ajumita, de-a-mijitul, baba-oarba. Vezi definitia »
COLOÁNĂ, coloane, s. f. 1. Stâlp cilindric de marmură, piatră, lemn etc., destinat să susțină o parte dintr-un edificiu sau să-l înfrumusețeze. ♦ (Anat.) Coloană vertebrală = totalitatea vertebrelor reunite cap la cap, formând axul de susținere a scheletului la animalele vertebrate; șira spinării. 2. (Fiz.) Masă cilindrică a unui fluid, închisă într-un tub sau țâșnind cu putere dintr-o conductă sau dintr-un rezervor. Coloană de mercur. 3. Fiecare dintre secțiunile verticale în care se împarte o pagină tipărită de ziar, revistă etc. și care este despărțită de celelalte printr-o linie neagră verticală sau printr-un spațiu alb; p. ext. conținutul unei astfel de despărțituri. ◊ Expr. A pune (pe cineva) pe două coloane = a demonstra că cineva a plagiat, expunând, în coloane alăturate, textul plagiatorului și originalul folosit de acesta. ♦ Rubrică într-un formular, registru etc. 4. Șir de cifre așezate unele sub altele într-un tabel, într-o matrice etc. pentru a putea fi adunate. 5. Nume dat mai multor aparate folosite în chimie și în industria chimică, alcătuite dintr-o manta cilindrică verticală de metal, de sticlă etc. care conține materiale adsorbante sau talere de formă specială, materiale filtrante etc. 6. Formație realizată prin dispunerea în adâncime a unităților militare în vederea deplasării lor. ♦ (Și în sintagma coloană de marș) Grup de oameni, de soldați, de vehicule etc. care se deplasează pe același itinerar în șiruri paralele. 7. (Cin.; în sintagma) Coloană sonoră = ansamblu de sunete (cuvinte, muzică etc.) care însoțesc imaginile unui film; pistă sonoră. – Din fr. colonne. Vezi definitia »
pájă s.f. (reg.) clin (la mâneca cămășii), palhă. 2. bucată de pământ. Vezi definitia »
BÉRMĂ (‹ fr., germ.) s. f. Suprafață (banchetă) orizontală amenajată în lungul unui terasament (debleu, rambleu, dig, canal), permițînd apelor, circulația personalului de întreținere și depozitarea diverselor materiale sau echipamente. Vezi definitia »
póșlină, póșline, s.f. (înv.) taxă de export pentru cereale și vite. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z