MẤZGĂ s. f. 1. Noroi moale, lipicios și alunecos. 2. Pojghiță moale, cleioasă ori unsuroasă care se formează pe suprafața unor alimente sau pe pereții vaselor în care au stat anumite alimente. 3. Strat de alge, de mușchi etc. care acoperă pietrele, rocile expuse la umezeală. 4. (Pop.) Sevă; spec. seva arborilor (aflată sub coajă). – Din sl. mĕzga. bg. măzga. Vezi definitia »

știoálnă (-ne), s. f. – 1. Baltă, bulboană. – 2. Galerie de mină. – Var. știolnă. Germ. Stollen, prin intermediul mag. stolna, rut. štolnja (Drăganu, Dacor., III, 709). Vezi definitia »

SĂCEÁLĂ, săceli, s. f. (Reg.) Țesală (pentru animale). – Cf. țesală. Vezi definitia »

FICOERITRÍNĂ s. f. pigment roșu din unele alge. (< fr. phycoérythrine) Vezi definitia »

BÂJBÂITÚRĂ, bâjbâituri, s. f. (Rar) Bâjbâială. [Pr.: -bâ-i-] – Bâjbâi + suf. -tură. Vezi definitia »