SUBNORMÁL, -Ă I. adj. cu dezvoltare intelectuală sau fizică întârziată. II. s. f. (mat.) segment determinat de proiecția ortogonală pe axa absciselor a unui punct de pe o curbă plană și de intersecția la curbă a normalei cu această axă în punctul considerat. (după fr. sous-normal) Vezi definitia »

ORIGINÁL, -Ă adj. 1. (Despre acte, opere literare și artistice; adesea s.) Care nu este făcut după nici un model, care constituie primul exemplar; care a fost produs pentru prima oară într-o anumită formă; primitiv; autentic. ♦ În original = în formă primară; necopiat; netradus. 2. (Despre idei, teorii etc.) Care a fost spus pentru prima dată de cineva, care aparține în întregime cuiva; nou. ♦ (Despre creatori de artă, de poezie etc.) Care scrie, compune, creează ceva cu totul nou, personal. 3. (adesea s.) Neobișnuit; extravagant, bizar; excentric. [Cf. lat. originalis, fr. original]. Vezi definitia »

FRUGÁL, -Ă adj. (despre mese) din mâncare puțină și simplă; sobru. (< fr. frugal, lat. frugalis) Vezi definitia »

BICLONÁL, -Ă adj. (med.) cu dublă reproducere. (< bi- + engl., fr. clonal) Vezi definitia »

TRIPETÁL, -Ă adj. (despre flori) cu corola din trei petale. (< fr. tripétale) Vezi definitia »