AVÉN (‹ fr.) s. n. (GEOL., GEOGR.) Puț format în roci solubile (în special calcare), constituind o formă carstică de dizolvare. În partea inferioară poate comunica cu o grotă, cu galerii subterane, cu rîuri subterane etc.; favorizează evacuarea spre adînc a apelor de suprafață; pîlnie. Vezi definitia »

MUCIGÉN, -Ă I. adj. (despre glande) care secretă mucus. II. s. n. glicoproteidă secretată de celulele țesutului mucos. (< fr. mucigène) Vezi definitia »

HETEROXÉN, -Ă adj. (despre paraziți) cu ciclu de dezvoltare pe mai multe gazde succesive. (< lat. heteroxenus) Vezi definitia »

ELÉN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Grecia antică (Elada). ◊ s. f.; în forma elină) limba greacă veche. (< fr. hellène) Vezi definitia »

LÍMEN s. n. (mat.) linie despărțitoare, limită. (< lat., fr. limen) Vezi definitia »