PATÉNT¹, -Ă, patenți, -te, adj. (Despre sisteme și obiecte tehnice) Construit în chip special pentru a prezenta garanții de soliditate, de bună funcționare sau pentru a putea fi folosit ușor; care funcționează perfect. ◊ Clește patent (și substantivat, n.) = clește special cu care se pot executa diferite operații de apucare, de tăiere etc. ♦ (Substantivat, f.) Capsă, buton de încheiat. ♦ (Substantivat, n.) Un fel de târnăcop, folosit în mine. – Din germ. Patent. Vezi definitia »

INTEGUMÉNT s. n. (biol.) înveliș al anumitor organe. (< engl. integument, fr., lat. integumentum) Vezi definitia »

CONSOLÁNT, -Ă adj. consolator. (< fr. consolant) Vezi definitia »

EFICIÉNT, -Ă adj. Care-și face efectul; care produce un anumit efect (folositor); eficace. [Pron. -ci-ent. / < fr. efficient]. Vezi definitia »

cuvant cu inalta conotatie religioasa, reprezentand oda pentru marele zeu al invincibilitatii! Vezi definitia »