DĂLCĂÚȚ, dălcăuți, s. m. (Fam.) Prieten; ortac. – Et. nec. Vezi definitia »

sfetagoréț, sfetagoréți și sfetagoríți, s.m. (înv.) călugăr de la Sfântul Munte. Vezi definitia »

pastrahólț, pastrahólți, s.m. (reg.) fiecare dintre lemnele pe care se sprijină podeaua sau temelia casei. Vezi definitia »

GLUMÉȚ, -EÁȚĂ, glumeți, -e, adj. (Despre oameni) Care face multe glume, căruia îi place să facă glume; vesel, poznaș, hâtru. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor, întâmplări, glume etc.) Care provoacă râsul; hazliu. – Din bg. glumec. Vezi definitia »

CITÉȚ, -EÁȚĂ, citeți, -e, adj. (Despre scrisul de mână, texte, manuscrise) Care se poate citi ușor; deslușit, lizibil. – Citi + suf. -eț. Vezi definitia »