coșteșéț adv. (reg.) așa cum se poartă arcul; arciș, arcește. Vezi definitia »

cronț, interj. – Imită zgomotul produs de dinți la ronțăit. – Var. ronț, clonț, clanț, cranț. Creație expresivă. Cihac, II, 319, considera că ronțăi este în legătură cu ceh. remtati; Pascu, Lat., 264, se gîndea la it. ronzare, sp. ronzar; dar aceste coincidențe se datoresc sursei expresive comune. – Der. cronțăi (var. ronțăi, cronțăni, crănțăni), vb. (a mînca sfărîmînd în dinți, producînd un zgomot caracteristic); (c)ronțăială (var. (c)ronțăitură, (c)ronțăit), s. f. (acțiunea de ronțăi). Vezi definitia »

DRUMULÉȚ, drumulețe, s. n. Diminutiv al lui drum; drumușor. – Drum + suf. -uleț. Vezi definitia »

posléț, -eáță, adj., s.n. (reg.) 1. (adj.) leneș, molâu. 2. (s.n.) rachiu de calitate inferioară (cu multă apă), care se scurge din alambic la începutul și mai ales la sfârșitul distilării. Vezi definitia »

DIVÓRȚ s. n. 1. desfacere a unei căsătorii pe cale legală. 2. (fig.) dezacord, nepotrivire; ruptură. (< fr. divorce, lat. divortium) Vezi definitia »