Definita cuvantului apartenență
APARTENÉNȚĂ, apartenențe, s. f. Faptul de a ține, de a fi legat de cineva sau de ceva. Apartenență de clasă. – Fr. appartenance.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu apartenență
FÚGĂ s. f. compoziție muzicală polifonică în care vocile se succedă, repetând fiecare melodia dezvoltată după legile contrapunctului. (< it. fuga) Vezi definitia »
moară neferecată / stricată expr. persoană guralivă. Vezi definitia »
TOXÍNĂ s. f. substanță organică cu acțiune toxică produsă de bacterii, de unele ciuperci etc. (< fr. toxine) Vezi definitia »
FILOCHINÓNĂ s. f. vitamina K1. (< fr. phylloquinone) Vezi definitia »
gazétă (gazéte), s. f. – Ziar, jurnal. – Mr. găzetă. It. gazetta (sec. XVIII), și mai tîrziu din fr. gazette, cf. ngr. γαζέτα, tc. kazeta, bg. gazeta. – Der. gazetar, s. m. (ziarist); gazetărie, s. f. (jurnalism). Vezi definitia »