Definita cuvantului apartenență
APARTENÉNȚĂ, apartenențe, s. f. Faptul de a ține, de a fi legat de cineva sau de ceva. Apartenență de clasă. – Fr. appartenance.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu apartenență
CONTRAAMPRÉNTĂ s.f. Amprentă luată după o primă amprentă. [Pron. -tra-am-. / cf. fr. contre-empreinte]. Vezi definitia »
MÂNTUÍNȚĂ, mântuințe, s. f. (Înv.) Mântuire. [Pr.: -tu-in-] – Mântui + suf. -ință. Vezi definitia »
șúștăriță, șuștăríțe, s.f. (reg.) soție de cizmar. Vezi definitia »
CONOPÍDĂ, conopide, s. f. Plantă erbacee legumicolă din familia cruciferelor, cu frunzele lunguiețe și groase și cu o inflorescență cărnoasă comestibilă în formă de căpățână, de culoare alburie (Brassica oleracea, var. botrytis). ♦ Inflorescența acestei plante. – Din ngr. kunupídi. Vezi definitia »
TABACHÉRĂ, tabachere, s. f. 1. Cutiuță în care se păstrează tutunul sau țigările. 2. Fereastră mică, înclinată, executată în panta acoperișului unei construcții. [Var.: tabachére s. f.] – Din ngr. tabakéra, it. tabacchiera. Vezi definitia »