TÓPIC, -Ă, topici, -ce, s. f., s. n., adj. I. S. f. 1. (Lingv.) Ordinea cuvintelor în propoziție sau a propozițiilor în frază. ♦ Parte a sintaxei sau a stilisticii care se ocupă cu studiul ordinii cuvintelor în propoziție și a propozițiilor în frază. 2. (La pl.; în retorica antică) Argumente de natură generală, aplicabile în toate cazurile analoage; locuri comune. II. Adj. 1. Care aparține topicii (I), privitor la topică. 2. (Despre nume) Care denumește locuri, localități. III. S. n., adj. (Medicament) aplicat local, extern. – Din fr. topique, it. topica. Vezi definitia »

FILOELÉNIC, -Ă adj. filoelen. (< fr. philohellénique) Vezi definitia »

chintíc s.m. (reg., înv.) măsură de greutate folosită cândva, corespunzând unei drahme. Vezi definitia »

FUTBOLÍSTIC, -Ă adj. v. fotbalistic. Vezi definitia »

NEUROCIBERNÉTIC, -Ă I. adj. referitor la neurocibernetică. II. s. f. disciplină care își propune să cerceteze cu ajutorul mijloacelor cibernetice activitatea creierului, ca organ al gândirii. (< fr. neurocybernétique) Vezi definitia »