Definita cuvantului apel
APÉL, apeluri, s. n. 1. Strigare (a numelor membrilor unei colectivități, spre a verifica prezența lor). ♦ Chemare adresată maselor (oral sau în scris). ♦ Cerere, rugăminte, îndemn. ◊ Expr. A face apel la cineva (sau la ceva) = a se adresa cuiva cu o rugăminte, cu o cerere. 2. ( Înv.) Acțiune făcută la o instanță judecătorească superioară, spre a obține anularea unei sentințe date de o instanță inferioară. 3. Producerea unui semnal sonor sau luminos într-un post telefonic, telegrafic sau într-o centrală telefonică. – Fr. appel.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu apel
FOTÉL s.n. v. fotoliu. Vezi definitia »
RASTÉL s. n. suport compartimentat pe care se reazemă arme, schiuri, biciclete etc. (< it. rastello, germ. Rastel) Vezi definitia »
NIVEL = etaj , grad, stadiu, treaptă, standard, standing, ierarhie. çalitate, valoare, , calibru, talie. Vezi definitia »
poponél, poponéi, s.m. (reg.) greier. Vezi definitia »
ACÉL1, ACEÁ, acei, acele, adj. dem. (antepus) (Arată că ființa, lucrul etc. desemnate de substantivul pe care îl determină se află mai departe, în spațiu sau timp, de vorbitor) Acel om. Acea casă. [Gen.-dat. sg.: acelui, acelei, gen.-dat. pl.: acelor] – Lat. *ecce-illu, ecce-illa. Vezi definitia »