Definita cuvantului apelativ
APELATÍV, -Ă, apelativi, -e, adj. (Ieșit din uz, despre substantive) Comun. ♦ (Substantivat, n.) Nume, calificativ. – Fr. appellatif (lat. lit. appellativus).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu apelativ
REPROBATÍV, -Ă adj. (Rar) Reprobator. [< reproba + -(t)iv]. Vezi definitia »
AMELIORATÍV, -Ă, ameliorativi, -e, adj. (Livr.) Care ameliorează. O influență ameliorativă. [Pr.: -li-o-] – Din fr. amélioratif. Vezi definitia »
COLIGATÍV, -Ă adj. (Fiz.; despre proprietăți ale substanțelor) Care depinde numai de numărul și de natura moleculelor substanței. [< fr. colligatif]. Vezi definitia »
PREFIGURATÍV, -Ă, prefigurativi, -e, adj., s. n. (Livr.) (Element) care prefigurează. – Pre1- + figurativ. Vezi definitia »
CONSTRICTÍV, -Ă, constrictivi, -e, adj., s. f. (Consoană) care se pronunță prin strâmtarea canalului vocal, în așa fel încât se produce un zgomot de fricțiune (1); (sunet) continuu, fricativ, spirant. – Din fr. constrictif, lat. constrictivus. Vezi definitia »