Definita cuvantului apelpisit
APELPISÍT, -Ă, apelpisiți, -te, adj. (Înv.) Deznădăjduit; scos din sărite, exasperat. ♦ (Adesea substantivat) Nebun. – Participiul lui apelpisi (ieșit din uz).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu apelpisit
spătărít s.n. (reg.) meșteșugul, meseria celui care face spete (pentru războiul de țesut); meseria spătarului. Vezi definitia »
SCOROCÍT adj. v. SCOROCI. [DLRM] Vezi definitia »
ALTOÍT2, -Ă, altoiți, -te, adj. Care a fost supus altoirii. – V. altoi2. Vezi definitia »
PĂRĂSÍT, -Ă, părăsiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Lăsat singur; abandonat. 2. (Despre localități, ținuturi, case etc.) Care a ajuns în stare de paragină, neîngrijit (fiind nelocuit); p. ext. izolat, singuratic; nepopulat, pustiu. 3. (Despre obiecte, obiceiuri etc.) Care a încetat de a mai fi folosit, care nu se mai întrebuințează; p. ext. neglijat, uitat. – V. părăsi. Vezi definitia »
CENOBÍT, cenobiți, s. m. Călugăr care trăiește într-o mănăstire. – Din fr. cénobite, lat. coenobita. Vezi definitia »