Definita cuvantului apoteoză
APOTEÓZĂ, apoteoze, s. f. (În antichitatea greco-romană) Divinizare a unui erou sau a unui împărat. ♦ Fig. Preamărire, slăvire, glorificare. [Pr.: -te-o-] – Fr. apothéose (lat. lit. apotheosis).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu apoteoză
SARCOPLÁSMĂ, sarcoplasme, s. f. Protoplasma celulelor musculare. – Din fr. sarcoplasme. Vezi definitia »
VEIÓZĂ, veioze, s. f. Lampă (mică) de noapte cu abajur. – Din fr. veilleuse. Vezi definitia »
URSÍDĂ, urside, s. f. (La pl.) Familie de mamifere carnivore, având ca tip ursul; (și la sg.) animal din această familie. – Din fr. ursidés. Vezi definitia »
HIDRÓZĂ1 s. f. transpirație abundentă. (< fr. hidrose) Vezi definitia »
zebereálă (înv.) s. f., g.-d. art. zeberélii; pl. zeberéli Vezi definitia »