Definita cuvantului apoteoză
APOTEÓZĂ, apoteoze, s. f. (În antichitatea greco-romană) Divinizare a unui erou sau a unui împărat. ♦ Fig. Preamărire, slăvire, glorificare. [Pr.: -te-o-] – Fr. apothéose (lat. lit. apotheosis).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu apoteoză
SUPRAPROBLÉMĂ s.f. Supratemă. [< supra- + problemă]. Vezi definitia »
PRELATÚRĂ s.f. Demnitate de prelat. [< fr. prélature]. Vezi definitia »
CRONICHÉTĂ s. f. cronică de dimensiuni reduse; minicronică. (< fr. chroniquette) Vezi definitia »
POIENÍȚĂ, poienițe, s. f. Diminutiv al lui poiană. [Pr.: po-ie-] – Poiană + suf. -iță. Vezi definitia »
GRÁFICĂ, grafici, s.f. – V. grafic (II) [DEX'98] Vezi definitia »