Definita cuvantului arătare
ARĂTÁRE, arătări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) arăta și rezultatul ei; indicare, precizare. ♦ (Înv.) Dovadă, mărturie. ♦ (Rar) Aspect, înfățișare. 2. (Concr.) Monstru; stafie, fantomă. ♦ Halucinație.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu arătare
accizáre s. f., g.-d. art. accizắrii; pl. accizắri Vezi definitia »
POLICALIFICÁRE s.f. Calificare care creează posibilitatea ca cineva să poată fi utilizat în prestarea mai multor tipuri de activități. [Et. incertă]. Vezi definitia »
CONIRÓSTRE s. f. pl. familie de păsări cu ciocul gros, conic: vrabia, cintezoiul etc. (< fr. conirostre) Vezi definitia »
CORECTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) corecta și rezultatul ei; îndreptare, corijare, corecție. [< corecta]. Vezi definitia »
CAZEIFICÁRE s. f. 1. proces de precipitare a cazeinei. 2. (med.) alterație necrotică a unui țesut, urmată de apariția unei substanțe cu aspect cazeos. (după fr. caséification) Vezi definitia »