baláș (baláșuri), s. n. – Rubin. It. balascio (REW 891), din arab. balhas, der. de la Balahsan, oraș din Persia; cf. fr. balais, sp. balaj. Termen comercial, înv. Vezi definitia »

secretaréș, secretaréși, s.m. (înv. și reg.) 1. funcționar al unei instituții publice, cu atribuții administrative variate; secretar. 2. titlu dat dregătorului care conducea lucrările unei cancelarii sau îndeplinea funcția de logofăt. Vezi definitia »

scârțimúș, scârțimúșe, s.n. (reg.) leagăn improvizat; scrânciob. Vezi definitia »

OCÍNÁȘ, ocinașe, s. n. (Înv. și reg.) Rugăciunea „Tatăl nostru”; p. gener. (la pl.) rugăciune (care se spune dimineața sau seara). [Var.: ocenáș s. n.] – Din sl. otĩcĩ našĩ. Vezi definitia »

ENORIÁȘ, -Ă, enoriași, -e, s. m. și f. Persoană care, practicând un cult, ține de o anumită parohie. [Pr.: -ri-aș] – Enorie + suf. -aș. Vezi definitia »