Definita cuvantului arcan
ARCÁN1, arcane, s. n. Laț pentru prinderea sau pentru priponirea vitelor. ◊ Expr. A prinde cu arcanul = (în trecut) a prinde, a lua cu forța în armată; p. ext. a aduce, a lua cu forța. ♦ (Înv.) Funie lungă cu un laț la unul dintre capete, folosită odinioară ca armă de război și de vânat. – Tc. arkan.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu arcan
DOBERMÁN s.m. Rasă de câini de talie mare, cu păr scurt, negru, maro sau gri-albăstrui cu pete roșcate, originar din Germania. [< engl. doberman, cf. Doberman – cel care a crescut pentru prima dată astfel de câini]. Vezi definitia »
YORKIÁN s.n. (Min.) Termen propus în locul celui westfalian pentru straturile din carboniferul3 superior, aflate între cele din lanarkian și staffordian. (sil. -ki-an) [def. MW] Vezi definitia »
CARCÁN s. n. guler de fier cu care erau legați în Franța răufăcătorii la stâlpul infamiei. (< fr. carcan) Vezi definitia »
ATENIÁN, -Ă, atenieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Locuitor al Atenei. 2. Adj. Care aparține atenienilor (1) sau Atenei, privitor la atenieni sau la Atena. [Pr.: -ni-an] – Din fr. athénien. Vezi definitia »
DIAFÁN, -Ă, diafani, -e, adj. (În limbaj poetic) Foarte puțin dens, foarte subțire, lăsând să străbată lumina, fără a permite distingerea clară a formelor și a contururilor; (despre față și mâinile omului) cu pielea fină, delicată, palidă (lăsând să se străvadă vinișoarele albastre). [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphane Vezi definitia »