SEXTÚPLU, -Ă adj. Înșesit, de șase ori mai mare. [< fr. sextuple, lat. sextuplus]. Vezi definitia »

CONTRATÍTLU s. n. titlu general al unei opere mai întinse, ori al unei serii de mai multe volume, fiecare cu titlul separat. (< contra¹- + titlu) Vezi definitia »

tabernaclu, templu, locaș de închinăciune, loc sfânt, casă de rugăciune Vezi definitia »

RETÁBLU s. n. (în bisericile catolice) panou vertical sculptat și pictat, în spatele altarului. (< fr. retable, sp. retablo) Vezi definitia »

HABITÁCLU s. n. 1. locaș special al compasului pe o navă. 2. spațiu amenajat într-o aeronavă sau într-o mașină pentru echipaj, călători, poștă etc. 3. cască de metal pentru scafandri grei. (< fr. habitacle) Vezi definitia »