iáscă s. f. – Nume dat mai multor ciuperci parazite, uscate și tari, care cresc pe trunchiul arborilor (Fomes igniarius). – Mr., megl. iască. Lat. ēsca (Diez, I, 163; Densusianu, Hlr., 189; Pușcariu 759; Candrea-Dens., 804; REW 2913; DAR), cf. alb. eskë, askë (Meyer 97; Philippide, II, 640), it., prov. esca, fr. èche, sp. yesca, ngr. ἤσϰα, ἴσϰα. Forma de pl. iești (DAR), este practic ieșită din uz. – Der. iescos, adj. (ca iasca, uscat). Din rom. provin sb. jeska „hrană” (Candrea, Elemente, 406), țig. yeska (Wlislocki 92). Vezi definitia »

șuroiálă s.f. (reg.) zgomotul produs de ploaie pe acoperișul casei; șuruit. Vezi definitia »

PRIMITEÁLĂ, primiteli, s. f. (Reg.) Primitit. – Din primiti + suf. -eală. Vezi definitia »

TERMISTÁNȚĂ s.f. (Fiz.) Rezistență electrică a cărei valoare variază cu temperatura. [< fr. thermistance]. Vezi definitia »

TECUCEÁNCĂ, tecucence, s. f. Femeie născută și crescută în municipiul Tecuci. ♦ Locuitoare din municipiul Tecuci. – Tecucean + suf. -că. Vezi definitia »