SUBSTITÚȚIE s.f. Substituire, înlocuire. ♦ Metoda substituției = metodă de rezolvare a unui sistem de ecuații algebrice, care constă în înlocuirea unei necunoscute dintr-una din ecuații cu valoarea ei, dedusă din cealaltă ecuație. ♦ (Chim.) Înlocuirea unui atom sau a unui radical dintr-o moleculă printr-un alt atom sau prin alt radical. ♦ (Lingv.) Înlocuire a unui sunet prin altul. ♦ Dispoziție prin care un moștenitor este obligat să transmită la moartea sa bunurile moștenite unei persoane desemnate ca succesorul său obligatoriu. [Gen. -iei, var. substituțiune s.f. / cf. fr. substitution, lat. substitutio]. Vezi definitia »

OSIFICÁȚIE, osificații, s. f. Osificare. – Din fr. ossification. Vezi definitia »

MIRMECOFILÍE s. f. însușire a plantelor sau animalelor mirmecofile. (< fr. myrmécophilie) Vezi definitia »

HẮRȘIE, hărșii, s. f. V. hârșie. Vezi definitia »

cópie¹, cópii, s.f. (reg., înv.) 1. mulțime, grămadă, abundență. 2. cârd, turmă. Vezi definitia »