Definita cuvantului ducă
DÚCĂ1 s. f. (De obicei precedat de prep. „de”, „la”, „pe”) Plecare, drum, călătorie. ◊ Expr. A fi pe ducă = a fi pe sfârșite; a fi pe moarte. – Din duce1.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ducă
ANTONIE PLĂMĂDEALĂ (n. 1926, Stolniceni, Basarabia), teolog român. Mitropolit al Ardealului (din 1982). Lucrări: „Biserica slujitoare în Sfînta Scriptură, Sfînta Tradiție și în teologia contemporană”, „Dascăli de cuget și simțire românească”, „Tradiție și libertate în spiritualitatea ortodoxă”). Vezi definitia »
slomneálă, slomnéli, s.f. (reg.) 1. îngăimare. 2. încercare de a descifra sau de a deprinde o melodie, un cuvânt. 3. zvonire. 4. bănuială; dibuire. Vezi definitia »
PRIMOGENITÚRĂ s. f. prioritate pe care o are cel dintâi născut între frați (în familiile nobile și domnitoare). (< fr. primogéniture) Vezi definitia »
vărsătúră s. f., g.-d. art. vărsătúrii; pl. vărsătúri Vezi definitia »
CIÁCLĂ, ciacle, s. f. (Reg.) Patină1. – Magh. csáklya. Vezi definitia »