CHEC s.n. Preparat dulce făcut din ouă, zahăr, lapte, grăsime și rahat. [Pl. -uri. / < engl. cake, cf. fr. cake]. Vezi definitia »

AUTOBRÉC s.n. Automobil închis, cu care se pot transporta circa zece persoane. [< fr., engl. autobreak]. Vezi definitia »

GREC, GREACĂ I. adj., s. m. f. (locuitor) Din Grecia. II. adj. care aparține Greciei sau populației ei. o arta ~ = arta dezvoltatĂ? în Grecia continentalĂ? și insularĂ?, pe coastele Asiei Mici, pe baza artei egeene și a asimilĂ?rii unor elemente din arta Orientului și a Egiptului. â?? (s. f.) limbĂ? indoâ??europeanĂ? vorbitĂ? în Grecia. -Din fr. Grec, grecque, lat. Graecus Vezi definitia »

toápsec s.n. (înv.) 1. venin, otravă. 2. dezinterie, diaree. Vezi definitia »

fármec (fármece), s. n. – 1. Vrajă, vrăjitorie. – 2. Calități care atrag, șarm. – Var. (înv.) farmăc. Mr. fărmác „venin”. Gr. φάρμαϰον „venin”, direct (Murnu 24; Diculescu 474), sau prin intermediul lat. pharmacum (Philippide, Principii, 18; Pușcariu 583; Candrea-Dens., 551; REW 6462; DAR; Rosetti, I, 166; cf. Șeineanu, Semasiol., 188), mr., direct din ngr., cf. alb., bg. farmak „venin”. Der. fermeca, vb. (a vrăji; a încînta; a seduce, a fascina); fermecător, adj. (încîntător, seducător); fermecător, s. m. (vrăjitor, vraci); fermecătoreasă, s. f. (vrăjitoare); fermecătoresc, adj. (ca vrăjitorii); fermecătorie, s. f. (vrajă, farmece); fermecătură, s. f. (vrajă, magie). – Der. neol. farmacie, s. f., din fr.; farmacist, s. m., din fr. Vezi definitia »