BERGAMÓTĂ (‹ it.) s. f. 1. Fructul bergamotierului (arbore din genul citrus), galben, piriform, cu pulpă acidă din care se extrage acid citric și care conține, în coajă, un ulei esențial foarte parfumat, esența de b. fiind utilizată ca bază a apei de colonie și la parfumarea lichiorurilor. 2. (Și în forma pergamotă) Numele unui soi de pere mari, aproape, rotunde, galbene, zemoase și aromate. ♦ (Adjectival) Pere bergamote. Vezi definitia »

TRANSAMINÁZĂ s. f. enzimă care efectuează transaminare. (< fr. transaminase) Vezi definitia »

dólcă, dólci, s.f. (înv.) cățea, femeiușca dulăului. Vezi definitia »

a da pe brazdă (pe cineva) expr. 1. a îmblânzi (pe cineva), a domoli (pe cineva). 2. a învăța (pe cineva), a deprinde (pe cineva cu ceva). 3. a disciplina (pe cineva). Vezi definitia »

sétcă (-ci), s. f. – Plasă de pescuit. Rus. šetka (Tiktin). Vezi definitia »