GHERMEÁ, ghermele, s. f. Piesă prismatică de lemn care se fixează în zidărie pentru a înlesni prinderea în cuie sau în șuruburi a tocului² (3) unei uși sau al unei ferestre. – Et. nec. Vezi definitia »

MUȘTEÁ, muștele, s. f. Ciocan de cizmărie sau de cojocărie cu care se bat cusăturile sau se netezește pielea. – Din tc. mușta. Vezi definitia »

gebreá (-éle), s. f. – Cîrpă cu care se șterg caii. Tc. cebre (Cihac, II, 579). Sec. XVIII, îmv. Vezi definitia »

ulceá (-éle), s. f. – Chiup, cană, vas de lut cu mîner. Lat. *ollĭcĕlla, dim. de la olla (Pușcariu 1790; Iordan, Dift., 59; REW 6059), sau mai probabil dim. interior, de la oală, cf. ulcică s. f. (oală mică, chiup, cană; anumite vase mult folosite în farmece; Arg., căpățînă). Vezi definitia »

vâlceá / vâlcícă s. f., art. vâlceáua / vâlcíca, g.-d. art. vâlcélei; pl. vâlcéle, art. vâlcélele Vezi definitia »