ELECTROMIOGRÁMĂ s.f. Curbă reprezentând curenții electrici generați de activitatea musculară. [< fr. électromyogramme]. Vezi definitia »

SFÉRĂ s.f. 1. (Geom.) Suprafață ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct dat, numit centru; corp geometric mărginit de o astfel de suprafață. ♦ Obiect având această formă; glob. 2. Regiune cerească unde se mișcă aștrii; boltă cerească. 3. (Fig.) Domeniu, cuprins, limite. ♦ Sferă de influență = întindere, teritoriu, mediu etc. în cuprinsul căruia se exercită influența cuiva sau a ceva. ♦ Mediu (social). 4. (Log.) Totalitatea obiectelor sau indivizilor la care se referă caracterele esențiale ale unei noțiuni. [Pl. -re. / cf. lat. sphaera, gr. sphaira, fr. sphère, it. sfera]. Vezi definitia »

HIGROFÍTĂ, higrofite, adj.f., s. f. (Plantă) care se dezvoltă normal când substratul (2) pe care vegetează are o mare umiditate. – Din fr. hygrophyte. Vezi definitia »

PORUMBÍȚĂ, porumbițe, s. f. Femela porumbelului (I 1); porumbă², hulubiță. ♦ Termen de dezmierdare pentru o fată sau o femeie iubită. – Porumb + suf. -iță. Vezi definitia »

láviță (lávițe), s. f. – Pat de scînduri, culcuș. – Var. laiță. Sl. (bg.) lavica (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 166; Conev 62; DAR), cf., sb. lavic, ceh. lavice, pol. ławica, țig. lavica. – Var., din bg. lajca (Scriban). – Der. la(v)icer, s. n. (covor mic pentru mobilă sau bănci). Vezi definitia »